simt carnea cum se tulbură
stabilește noi ordini
eram vârf de lună
acum
din mine cad fulgi de zăpadă soioasă
sunt iarnă mă risipesc pe lume
nu vreau clinchete nici moși crăciuni
sau foști gerilă copilăroși din cărți de otilia cazimir
nu vreau niciun miros nici bunătate
nimic omenesc
sunt iarnă pustie cu urlet de lupi
sălbatică am colți de ger și noroaie ascunse
ochi sticloși reflectă noaptea
sunt iarnă
ți-e frică?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu