portret

ți-s ochii pisică roșie rotunzi

genele fire de păianjen netoarse

ai pielea de var și părul de scrum

din tine doar vertebrele negre aruncă

mișcări contorsionate

prin valuri de carne și sânge

ireal întinzi mâna ireal piciorul

buzele spun farmece mute

urechile-ți cântă de dragoste

scărița pâlnia recită

iubesc murind

mor iubind

hotel grandly

într-o râpă în zona rondoului

două stele jumătăți de cer și de metal

hotel grandly

aici te duc

să vezi noroiul cum se scurge pe lângă trepte

ca un fluviu cu sloiuri

styx  ușor de pășit

la ce bun caron?

în râpa asta eu te conduc  pe treptele roșii cu gazon din plastic roșu

n-am mai vorbit demult

despre copii despre ce mai face prietenul tău prietena mea

despre mame și tați poșeta verde cu floare gri

vei crede că am ceva de ascuns

undeva printr-o cameră cu mochetă și mobilă de pal

ia uită-te în ochii mei mor de râs

ce dracu să mai ascunzi când totul a fost arătat

hohotesc și cele două stele jumătate cer jumătate metal

uite acum zic adevărul

grandly scrie pe firmă

vezi?

crăciunul nu e decât un început de moarte

de fapt nu am multe de spus

să mă salvez de sub teroarea istoriei

degeaba încerci să înțelegi

nu e nimic

logic

în jur văd metamorfoze ale morții

nici măcar crăciunul

nu e decât un început de moarte

era odată tata

și își ținea nepoții pe genunchi

apoi s-a dus

 și cu el s-a sfârșit basmul

la munte ninge soios

tractoare târăsc pluguri pe trotuare

trenurile râme printre munți

tranzitează suflete ambalate frumos

între două gări

paranoia

această

culoare învelește aerul uscat

mă sufocă particulele salivei tale scuipate printre cuvinte

mintea-ți lucrează împotrivă am învățat demult să tac

ești într-un scenariu te admiri din umbră

gesturi frânte

reprezentație închisă

marionetă a marionetei

câine într-un deșert de suflet

fumul sperie corbii pictați

ca niște plămâni canceroși

eu sunt

jumătate de înger

uite aripa mea

tristețe

amintirea ta va dispărea
precum mirosul unui parfum bun
de pe o haină purtată prea mult
va lua cu ea
durerea lacrima crisparea
ca pe niște stihii
cu părul coroană de tei bătrân
vei fi o mireasmă
dintr-un vis
pierdut

nostalgie de iarnă

copil în căutarea cărării galbene
uneori
privesc tramvaiul
trece
stația plină de oameni cenușii cu căciuli de iepure
se zguduie pământul
mirosul din blocul bunicii
mucii copiilor
hai, hai, Laura, că ne supărăm
hai, hai, dii, dii, căluț
coada plină de scaieți
a țiganilor din oraș

moș gerilă a înghețat pe drum
sania trasă de iepuraș
s-a rupt prin siberia

treabă comunistă

sunt iarnă

simt carnea cum se tulbură
stabilește noi ordini
eram vârf de lună
acum
din mine cad fulgi de zăpadă soioasă
sunt iarnă mă risipesc pe lume
nu vreau clinchete nici moși crăciuni
sau foști gerilă copilăroși din cărți de otilia cazimir
nu vreau niciun miros nici bunătate
nimic omenesc
sunt iarnă pustie cu urlet de lupi
sălbatică am colți de ger și noroaie ascunse
ochi sticloși reflectă noaptea
sunt iarnă

ți-e frică?