marți, 10 ianuarie 2012

crăciunul nu e decât un început de moarte


de fapt nu am multe de spus
să mă salvez de sub teroarea istoriei
degeaba încerci să înțelegi
nu e nimic
logic
în jur văd metamorfoze ale morții
nici măcar crăciunul
nu e decât un început de moarte
era odată tata
și își ținea nepoții pe genunchi
apoi s-a dus
 și cu el s-a sfârșit basmul

la munte ninge soios
tractoare târăsc pluguri pe trotuare
trenurile râme printre munți
tranzitează suflete ambalate frumos
între două gări

paranoia


această
culoare învelește aerul uscat
mă sufocă particulele salivei tale scuipate printre cuvinte
mintea-ți lucrează împotrivă am învățat demult să tac
ești într-un scenariu te admiri din umbră
gesturi frânte
reprezentație închisă
marionetă a marionetei
câine într-un deșert de suflet
fumul sperie corbii pictați
ca niște plămâni canceroși
eu sunt
jumătate de înger

uite aripa mea