agăţat în cârligele măcelarului
sufletul hăcuit
întins tăbăcit aşază-l în intersecţia mare şi fluieră-l
va tremura, i se vor scurge petele
rămâne-va curat precum odinioară cerul
mirosi-va precum ochii tăi când râzi
frumuseţea de suflet
maşinile giratoriului se amestecă vârtej
în mijloc nu vreau să-mi fii luat
aşez noroi în mine
sfâşii suflet
ne ridicăm precum dorothy cu toto în braţe
spre oz
am o dorinţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu