pacient

pacient de azil
exponat aşezat în spatele uşii
cu sistem de siguranţă a lui dumnezeu
rumoarea de dincolo e a morţilor la poarta raiului
mai tare decât ei strigă televizorul ce anunţă sfârşitul
murmurul înăbuşă tăcerea universului
luna muşcată de gura sa hulpavă
totu-i alb dar mie-mi pare culoare
uşile cu etichete clasifică fericiţii săracii cu duhul şi tot neamul lor
frison la auzul acelor ce se duelează ca nişte florete
mai râd plâng urlu mă zbat
marea asistentă albă hohoteşte
injecţia cine trebuie să facă injecţie

ia să vedem
tu
azi băgăm ser de moarte.