știi

uneori mi-e teamă să mai trăiesc
și atunci dimineața mă izbesc de lumină
ții minte când fugeam de soarele negru
te speriai
mă țineai de vorbă până la delir

fiecare mișcare a sternului
ciudățenie incontrolabilă
aerul respirat
strigă
vie moartă
vie moartă
până când nu va mai fi aer

mă întâlnesc câteodată cu clipele
îmi pătrund în sânge ticăie prin vene
știi la fel pățești și tu
numai că nu le asculți niciodată

uneori mi-e teamă să mai trăiesc
și atunci aștept să mă iubești dimineața
să uit de clipe de vene de stern și de lumină