în aura timpului

în aura timpului meu revăd
umbre anonime în al lor prezent.
sufletul, adormit odinioară,
revine pulsând la viaţă.
e plin de amintiri.
le derulez cu o mişcare a mâinii prin faţa ochilor.
de sus cerşesc mai multă lumină pentru a pipăi
zâmbetul şi sărutul.

în palma-mi arată de plugul destinului
amintirile alese plesnesc zgomotos împroşcând lumină.
iradiere suavă pe firele-mi de păr, ieri devine azi.
primesc binecuvântarea tatălui,
mângâi chipurile pruncilor văzute întâia oară,
fiinţe din alb, chipuri încruntate.

ajung în târziu.
ora la bătrâneţe se pregăteşte să moară.
ţi-ai pierdut copilăria, oră nefericită,
ai uitat să te mai joci.
mi-e dor de tine plictisitoare,
interminabilă,
deşirată
între paginile unei cărţi