risipit

mi-a mâncat sufletul cu foamea unui lup de stepă
refuzându-se lunii şi sângelui
m-a cântat cu sunete mute
m-a desenat cu tuşe incolore
m-a pironit în noapte deasupra colţului de jos al lunii

fiară sărutată de dumnezeul neiubiţilor
fier în colţi şi nu argint
aurul răscumpărării îl arunc în univers
mă refuz

cu câte o celulă în fiecare galaxie
semăn universul ogor negru
şi aştept să germineze alb
suflete de fetuşi
în uterul generos
al necuprinsului.