capul plin de noi
întorc ochii
în mine aglomerat
ești peste tot
iar când nu mai încapi
mi-e frică să nu pierd din tine
pe drum
respir aerul înțepenit între gurile noastre
vârfurile munților note prea înalte ale unui cântec
timpul nu ne așteaptă mi amor
povestea noastră nu va fi iubirea medievală încă vie ca sighișoara
nici postmodernă ca o dacie crem
ea doar este
știi ești jumătatea mea de androgin
alungați din rai și din infern
prea multă iubire pentru sfinți și draci
când vreau să scriu despre tine
nu mai știu cum se face
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu