dar eu
nu am plâns când moartea mi-a tăiat calea
am clipit blând ca un animal dus la sacrificiu
nici când viața mi-a răscolit pântecul răsplătindu-mă cu durere
am ascultat respirația murmurul fricii
trec prin tine rază x știu
lacrimile-ți curg invers ca o cascadă bătută de vânt ce nu-și mai găsește adâncul
dar eu
acum scriu această poezie
ochii văd ceață sufletul face pluta
singură
cred că plâng
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu