soarele dă patină unei raze agăţate de geana-mi
troleul miriapod împrăştie lumină albă şi lasă dâră de oameni
strada vrăjitoare cu tei descântă suflete
tămâie pătrunde în nări somnolente
cândva mama îmi povestea cum m-am născut
până când urechile mele îi refuzau cuvintele
tata a dispărut din poveste
am retrăit ţipătul agonizant şi durerea din lacrimile ei
cu tei e îmbălsămat oraşul
sunt verb dublu tranzitiv eu nasc
povestesc printre paşi lacrimi râs lumini
mă cocoţ pe valul lăsat în urmă de un şlep
pierdută în ţipătul unui pescăruş cuvânt purtat
povestesc despre naşteri
raza luminează diafan niciun somn nu o va înghiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu