fără havuz

în cetatea
cadavru îmbălsămat
circulă celulele din oameni sângele incolor
vicleana aromă îşi mântuie drumul
corzi de chitară
răsună în parcul fără havuz
doar praf şi pulbere
stârnite de spasmele degetelor cu solzi
ceas devreme zi banală roţile scârţâie adormite
sinapse greoaie energii pierdute între acum şi mai încolo
aerul sac fără fund cu gura-n jos
lipită bine
de marginile pământului
să nu scape niciunul
plictisul fuge speriat înapoi pustiu de lume
singură mişc paşi pe o stradă pustie învârt roţi sărut ochi
mirosul umed alunecos negru
romanticul tei emineşti scutură
buze tarate de neînţelegere
privesc ochii de dincolo.