mașina de spălat sufletul

s-a blocat
ieri.
probabil cu o
zdreanță de gând sau
o suferință pietrificată.
acum am rămas așa, cu sufletul soios, plin
de resturi neevacuate, plin de lacrimi ce au devenit
zoaie și pe care centrifuga nu a mai apucat
să le evacueze.
soluția ar fi să-l scot dinăuntru,
și să-l spăl cu apă vie, cu ocazia asta
îl voi vedea cum arată, poate că voi
reuși să-mi cunosc sufletul.
dar, ia stai, cu ce detergent să-l spăl?
să pun clor și apoi balsam?
dar dacă îmi ard sufletul? am să mai pot eu
să-l port?