podul cu picioarele sfărâmate între ieri şi azi
treceau camioane suflete în vuiet
alergam între bine şi rău la piept ţin pietre
nimeni cine sunt nu va afla
soare isteric sufletul sfârâie omletă
morgenstimmung
gâzele survolează înaltul fierbinte aripile să mă cuprindă
curenţii de aer vântul răscoală mă poartă spre dincolo
iarba miroase a putred de latrină
singură între bine la mijloc de rău
celule ameninţă anarhie
mă scutur de pietre de aer de lumină
tot mai aproape e ţărmul
alunec pe tobogan
în faţă pământ deschis
în spate negri bulgări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu